occult side of relationships.

S-a trezit intr-o dimineata plina de viata. S-a avantat in discutii on-line, cu toate ca inca mai zaceau in ea ramasite ale ultimei relatii care incepusera deja sa se ofileasca. Cu o simpla propunere, a declansat deschiderea portilor de mult inchise cu un lacat ruginit ale unui vechi amic.dar ea a reusit sa le deschida… incet, cu blandete, asa cum stia ea cel mai bine sa vorbeasca cu un om care avea nevoie, intr-un fel sau altul, de ajutor. I-a deschis portile spre viata, a spus el.

Era vacanta de vara. El avea prietena, o prietena care nu prea se implica in relatie, ei tocmai ii se sfarsise prima dragoste, el avea nevoie de afectiune..si ea la fel. Si atunci s-au gasit. Au gasit multe lucruri in comun pe care nu le mai descoperisera pana atunci, iar acest lucru le-a creat o legatura si mai strasa, o legatura practic de neinvins. Isi planta cumva Dragostea din nou semintele?dar asa de repede?s-a intrebat ea… dar nu a gasit raspunsul si nici nu a mai insistat in a-l afla; era fericita, aproape. Si el la fel, se simtea implinit… aparent, cel putin. Venise timpul ca ei doi sa se intalneasca si sa vada ce este de facut. In loc de discutie, au avut loc multe sarutari si atingeri blande… intr-un fel, toate acestea au tinut loc de vorbe. A fost frumos. Aceste lucruri, vorbe, intamplari au continuat si in zilele urmatoare… pana cand, ea a trebuit sa plece acasa. Statea acasa la prietena tipului, ei fiind din alt oras. Si da, toate acestea s-au intamplat atunci… dar tipa nu a banuit nimic. Si probabil nu ar fi deranjat-o oricum. Si probabil daca ar fi aflat tot nu le-ar fi zis nimic. Au profitat de bunatatea ei (nu de naivitate, caci nu era deloc naiva fata…), dar in acele momente in care s-au simtit cu adevarat bine si fericiti nu le-a mai pasat de nimic ,  din pacate…..poate. Au vorbit pe ascuns si s-au hotarat ca relatia trebuie continuata si ca el va rezolva cumva problema cu ‘aceasta prietena’.

Ajunsa acasa, primul lucru pe care l-a facut a fost sa intre pe mess sa ii spuna cat de dor ii este de el. Si el acelasi lucru astepta, sosirea ei cu bine acasa. Discutiile lor pline de iubire si afectiune au continuat… in fiecare seara. Isi stabilisera o ora anume cand sa vorbeasca si totul parea sa fie perfect. El o suna in mod regulat si vorbeau ore in sir, uitand de timp si de tot. Uneori discutiile se terminau parca prea brusc si el o suna sa ii spuna, din nou, cat de mult o iubeste si cat de mult ii simte lipsa. Ea impartasea cu el toate aceste sentimente.

Dar, a inceput anul scolar. Mai precis, liceul. Viata noua, colegi noi, totul nou (pentru ea). Iar cu ajutorul acestei vieti noi, ea a cunoscut un tip… tare frumos. I-a placut din prima clipa de cand l-a vazut. Si el l-a fel (acest lucru i l-a destainuit mai tarziu). Iar la o saptamana dupa ce s-au cunoscut, erau deja impreuna. Era frumos, dar ea tinea totusi si la celalalt… iar cu ocazia unui concert mare, tipul din celalalt oras a venit sa stea la ea 3 zile. Ca sa stie prietenul ei de ce ei nu se vor putea intalni, i-a explicat sa un amic foarte bun vine sa stea la ea pe motiv ca este acel concert; se astepta sa reactioneze urat, dar el a spus, fara nici o problema ca „da, ok. nu ma deranjeaza.” si nici ea nu a mai continuat cu alte intrebari pline de uimire, ca nu cumva sa ii dea de banuit ca ar putea fi alta poveste. A mers ok, dar in acele 3 zile, cand era cu celalalt tip pe strada, ea era stresata ca nu cumva sa o vada cineva, dar tipul nu si-a dat seama. Era in culmea fericirii ca au ajuns sa se intalneasca atat de curand; nu stia ca avea un prieten stabil si ea nu prea avea de gand sa ii spuna. era genul de om care putea fi afectat foarte usor, chiar si de cea mai mica si nesemnificativa problema, asta daca el o vedea ca fiind o problema.. dar in cazul de fata, era mult mai mult decat o simpla problema. Au trecut si cele 3 zile, tipul i-a facut cadou biletul de la concert, a asigurat-o cu mana pe inima ca de cealalta tipa se despartise definitiv si ca nu avea de gand sa se mai impace cu ea. Cu prietenul nu s-a intalnit, doar au vorbit prin mesaje si cateva telefoane… A venit si ziua de duminica. L-a condus la gara pe tip si au stat mult pe banca…. s-au sarutat pentru ultima oara inainte de a se urca el in tren si aproape i-au dat lacrimile lui; ea incerca sa se ascunda. A alergat cat de mult a putut in ritmul trenului pentru a-i putea ramane intiparita fata lui pe care se reflecta o mare fericire, dar la un moment dat nu a mai putut… s-a oprit si a vazut cum trec pe langa ea toate vagoanele trenului si si-a dat seama cum el se duce departe de ea. Atunci a fost un moment critic. i-a dat telefon si a plans mult… dar si-a revenit cat de cat. A ajuns acasa, s-a linistit si a primit un telefon de la prietenul ei.si s-au intalnit chiar in acea seara.

Totul mergea foarte bine cu noul tip… si parca a inceput sa sesizeze o vaga schimbare in sentimentele sale fata de tipul din celalalt oras, care oricum ajunsese pe locul doi. Devenise din ce in ce mai rau, iar pentru ca nu stia ce sa faca, i-a dat un telefon prietenei sale din celalalt oras.tipa stia deja ca ea este cu prietenul ei si acum a aflat ca mai este cu un altul in orasul ei.. urmatoarea intrebare a fost: „si ce ai de gand sa faci?” iar raspunsul a venit destul de repede, primul lucru care i-a venit sa spuna, cam evaziv: „nu stiu.”. Dupa alte cateva replici, ea a aflat ca ei 2 se impacasera…la cererea tipului. Ceea ce a surprins-o intr-un mod urat, caci el nu-i spusese nimic despre asta.stia doar de despartire care, dupa cum i-a explicat-o el, avea de gand sa fie definitiva. Atunci a fost si mai pornita sa se desparta de el, dar vroia sa se mai gandeasca un timp ca sa fie sigura ca ia decizia corecta. I-a multumit pentru ajutor prietenei sale si a rugat-o frumos sa nu ii spuna ca are deja pe altcineva. [come to think of it, it was quite fair] Ziua urmatoare a intrat pe mess si l-a luat cam tare, cu o intrebare taioasa: „De ce nu mi-ai spus si mie ca te-ai impacat cu ea?”…”lucrurile ar fi putut sta altfel acum daca imi spuneai de la inceput” dar el nu a bagat de seama care a fost ultima replica, asa ca a rugat-o sa fie sincera in raspunsurile pe care ii le va da la intrebarile pe care avea de gand sa ii le puna, a rugat-o sa raspunda la fiecare. Si a raspuns la o serie de intrebari idioate, care, probabil ca pe el il ajutau in clarificarea unor lucruri… iar la final, el i-a spus „mersi. chiar nu ma asteptam sa vrei sa raspunzi la unele intrebari”, dar conventia fusese ca va raspunde. El chiar nu isi daduse seama pana acum ca ea respecta tot ce spune ca va face? In ziua urmatoare si-au cerut amandoi scuze… si nu a mai apucat sa ii spuna nici ea nimic…el se simtea prea bine ca nu se despartisera si nu vroia sa il dea peste cap, dar oricum, nici ea nu mai stia, iar, ce vrea sa faca.

Devenise depresiva. Era un pic cam rau, chiar s-a taiat cu o lama. Prietenul ei a vazut taietura dupa cateva zile si chiar nu mai stia ce sa faca… era intr-un fel traumatizat ca a putut sa faca asa ceva. Au plecat impreuna de la liceu, el a plecat cu doua ore mai devreme ca se mearga pe jos pana acasa la ea, sa aiba mai mult timp ca sa vorbeasca. Spera din toata inima sa-si revina si chiar i-a spus asta. Ce il ingrijora mai tare era faptul ca nu avea un anume motiv pentru care era in starea aceea, dar ideea era clara: nu mai era aceeasi persoana fericita ca la inceputul relatiei/ilor. Cand au ajuns in fata scarii ei, el s-a oprit in fata ei, a prins-o strans de umeri si i-a zis: „Sa stii ca daca pe tine te-ar face fericita, ai putea sa mai fii cu unca un baiat. Sau doi daca asta ti-ar face bine. Nu m-ar deranja, important este sa fii tu fericita.”. Ea i-a zambit.nici nu stie cat de fericita au facut-o aceste vorbe, care, stia ca sunt sincere… dar ea mai era cu cineva in acelasi timp, doar nu ii spunea ca oricum mai are pe altul. Dar l-a privit in ochi si i-a raspuns: „nu, stiu ca nu as fi fericita nici atunci. imi ajungi tu.”. Iar cu aceste cuvinte stia ce are de facut. El a imbratisat-o si i-a spus, pentru prima oara, ca o iubeste… i-au sunat mult timp in minte aceste vorbe…

Cum a ajuns acasa, i-a scris un mail lung tipului din celalalt oras si i-a explicat ca ea considera ca nu mai merge relatia la fel de bine ca inainte, ca el oricum este cu tipa cealalta si o relatie la distanta nu poate fi continuata la fel de bine ca atunci cand ai persoana la care tii langa tine. El a inteles, dar a plans mult… au ramas prieteni buni, dar poate nu la fel de buni ca inainte. El s-a inchis din nou in el si probabil ca iar a ajuns sa foloseasca acelasi lacat ruginit, doar ca in spatele usii erau si mai multe amintiri.

La timp de vreo luna a avut loc despartirea dintre ea si prietenul ei. Si-au dovedit reciproc ca se iubesc, dar se instalasera certurile si el deja incepuse sa puna ochii pe altcineva. Nu a fost niciodata adeptul fidelitatii suta la suta, totul timpul a mai avut cate o scapare de un mic flirt sau un pupic pe obraz un pic mai aproape de buze. Ea observa aceste lucururi, dar la inceputul relatiei putea mai usor sa treaca cu vederea peste ele. Acum parca devenisera deja mult prea evidente si incepusera sa o deranjezeze destul de rau. Si ea avea unele lucruri, obiceiuri care il deranjau pe el, de aici pornea sursa tuturor discutiilor. Ea si-a dat seama ca el a mintit-o cu ceva si s-a suparat. S-a suparat atat de tare, incat nu a vazut de lucru important a facut el in fata unei profesoare pentru ea… cand si-a dat seama a fost prea tarziu. Nu si-au vorbit aproape deloc tot drumul (chiar au luat masina atunci), iar in momentul in care erau in fata liftului, el nu mai avea nici o expresie pe fata, ochii ii erau goi.. iar atunci a intrebat-o: „tu mai vrei sa fim impreuna?” ea s-a mirat, chiar a luat-o pe nepregatite si i-a raspuns cat a putut de sigura: „da!” dar era deja prea tarziu… el si-a spus raspunsul imediat, pe un glas rece si cu tonul scazut: „eu nu.”. Atunci ea a inlemnit. A simtit cum ii se face rau si cum se albeste toata… el a ridicat mana si i-a mangaiat tandru fata si a sarutat-o scurt pe buze. Atat a fost. I-a spus „b’bye”, a coborat scarile si a lasat-o acolo. Era socata. Era ca un lemn care fusese parasit undeva departe de padure….

Inca ii mai simte buzele reci si fara de sentiment in acel ultim moment care a marcat sfarsitul acelei relatii. Si-a dat seama tarziu ca ea s-a gandit numai la ea, numai la ce a avut ea de suferit dupa urma acestor relatii, dar niciodata nu s-a gandit ca, poate, i-a facut si ea pe ceilalti sa sufere. poate i-a lasat si pe ei cu un gust amar care dureaza toata viata. La asta nu s-a gandit. Nici nu i-a trecut prin cap acest lucru. Acum ii pare rau doar din punctul de vedere al relatiilor, nu din punctul de vedere al unei eventuale impacari; nici nu vrea asa ceva.si chiar nu o mai intereseaza daca celalalt ar vrea. Pana la urma, ce ar fi mai bun acum? Personalitatea ramane aceeasi, doar modul de gandire si abordare al momentelor ar putea (si este) altul… dar acum nu mai conteaza. o amintire in vant… doar atat iti ramane. Si totusi, daca unele vorbe, gesturi, fapte nu au aratat o dragoste adevarata, atunci ce au fost?

Reclame

~ de iLove pe 17 august, 2007.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: