intro

M-am apucat zilele trecute să recitesc o parte din postări și să mă revăd pe mine, de atunci. Sigur, sub forma acelui întreg pe care mi-l amintesc – eu scriind, eu făcând poze, eu socializând, eu fiind eu.

Nu m-am oprit niciodată din a scrie sau din a face poze și fotografii, iar din a socializa și a cunoaște și vorbi cu oameni nici atât; m-am oprit din a mai posta pe oriunde, pur și simplu. iar atunci, toate creațiile le-am păstrat pentru mine, căci eu îmi eram suficientă și …..*input text missing*

Văd lucrurile altfel acum, evident, doar am trecut deja prin ele și prin multe altele, și totuși emoțional mi se pare că sufăr la fel (aceasta este semi concluzia la care am ajuns în urma lecturării câtorva postări). Poate cine știe, voi afla și răspunsul și îmi voi da seama ce este de făcut, dacă este ceva de făcut, dacă ține de mine..toate acestea în urma lunilor de vor urma – nu degeaba i-am zis „spațiu de vindecare”, remember? ;-)

Mi-a luat ceva să dau peste toate link-urile, numele etc pentru all the social handles de atunci, am căutat o vreme, însă am reușit.^_^
(din aproape în aproape, ca în aproape orice lucru important)
Reconectarea nu a fost deloc grea, însă ce m-a surprins cu adevărat este că a venit la pachet cu emoții față de mine, m-am văzut cu alți ochi și dintr-o cu totul altă perspectivă, și anume: am fost realmente surprinsă și impresionată..în special de partea artistică și de felul în care scriam, efectiv recitind postări din 2007-2009, am zis ”WOW!” (și, evident, este doar părerea mea și, oricât m-ar bucura să mai creadă și altcineva acest lucru, tot nu contează chiar atât de mult). Am revăzut prin ce am (probabil) REcitit, lucruri pe care le uitasem și pe care tind să cred că am ales și vrut să le las în urmă => cu această ocazie le-am și retrăit, iar analizând cu experiențele mai recente, adică de mai bine de 15 ani mai târziu, (simt furnicături în degete) suferința s-a încheiat doar episodic și așteptarea pentru ceea ce cred cu tărie că merit, de fapt, încă nu s-a arătat și totuși nu știu dacă pentru mine există și asta doare cel mai tare.
Nu sunt aceleași povești, nu este aceeași tipologie de caracter și personaj, însă este al dracului de greu să trăiesc cu toată ființa mea, all in, o poveste care în final doar se termină.

~ de iLove pe 13 ianuarie, 2024.